 |
Prof.dr.ing. Laurențiu NICOARĂ |
Prof.dr.ing. Laurențiu NICOARĂ s-a născut la 26 februarie 1923, într-o localitate de pe valea Crișului Alb (comuna Vârfurile, județul Arad) cu oameni harnici și cumpătați, în familia unui țăran înstărit cu aptitudini de lider.
Familia a fost prima care i-a impregnat caracterului său calitățile de om și pedagog încă din primii ani ai copilăriei, când, alături de ceilalți trei frați, a fost educat pentru muncă și în spiritul lucrului temeinic făcut.
Școala primară urmată în comuna natală și apoi Liceul Ortodox „Avram Iancu” din Brad au fost cele care au scos în evidență calitățile intelectuale deosebite ale tânărului, calități care au fost modelate cu pricepere de dascăli cu renume, astfel încât la sfârșitul liceului acesta era printre evidențiații clasei.
Cunoștințele sale teoretice și puternicul caracter au stat la baza selectării sale, în anul 1942, pentru Școala militară de ofițeri de artilerie Gross-Born din Berlin, pe care a urmat-o până în anul 1944. A luptat cu arma în mână în al doilea război mondial până la sfârșitul acestuia.
Hotărât să urmeze cariera de constructor, inteligent, ambițios și perseverent, se prezintă la examenul de admitere la Facultatea de Construcții din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara în anul 1945 și obține diploma de inginer constructor în 1950.
După absolvirea facultății se angajează la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, unde desfășoară o activitate remarcabilă mai bine de 30 de ani, parcurgând toate treptele ierarhice de la inginer executant pe șantier, la inginer șef și director regional. Din anul 1953 a activat și în învățământul superior ca și cadru didactic asociat la Facultatea de Construcții, unde parcurge toate gradele didactice de la asistent până la profesor titular în anul 1975.
În toată această perioadă, în care activitatea de producție a fost îmbinată cu munca de dascăl și de cercetător, „profesorul” a reușit, datorită calităților sale și a colectivelor cu care a lucrat, să inițieze și să introducă în activitatea curentă o serie de priorități, înființând și primul laborator de drumuri din țară la D.R.D.P. Timișoara. Publică primul îndrumător de drumuri prin Editura Tehnică, înființează primul oficiu de calcul electronic în domeniul drumurilor. Tot în această perioadă, datorită strădaniilor, tenacității și perseverenței „profesorului”, s-a înființat în anul 1964 în cadrul Facultății de Construcții din Timișoara, specializarea de „Drumuri și Poduri”, care în anul 1972 devine specializarea de Căi ferate, drumuri și poduri (C.F.D.P.).
Ca profesor titular, pe lângă faptul că a predat cursurile de „Construcția drumurilor”, „Întreținerea și exploatarea drumurilor”, „Autostrăzi” și „Tehnologia lucrărilor de construcții”, profesorul NICOARA a contribuit substanțial la înființarea, dotarea și dezvoltarea laboratoarelor de specialitate, a elaborat cursuri și îndrumătoare pentru studenți și a consolidat legăturile școlii cu unitățile de cercetare și producție din domeniu.
Prin strădaniile „profesorului” și cu sprijinul organelor competente s-a înființat în cadrul facultății, în anul 1978, Filiala Institutului de Proiectări Transporturi Auto Navale și Aeriene (IPTANA) București, pe care a coordonat-o până în anul 1993, când s-a transformat in IPTANA SEARCH, și în cadrul căreia mulți studenți sub conducerea cadrelor didactice și-au elaborat proiectul de diplomă.
Din anul 1977 a fost numit conducător de doctorat. Sub conducerea sa au obținut calitatea de doctor 21 de ingineri, printre aceștia numărându-se și trei din străinătate.
Începând din anul 1991 colaborează foarte bine cu Filiala Timișoara a Academiei Române, în cadrul căreia a fost președintele Comisiei Infrastructuri pentru Transporturi și unde a desfășurat o activitate remarcabilă, menționându-se în acest sens organizarea a șase ediții ale „Zilelor Academice Timișene”.
În activitatea de cercetare și-a canalizat preocupările mai ales spre cercetarea aplicativă, în acest domeniu reușind să propună o serie de soluții eficiente pentru rezolvarea unor probleme de importanță deosebită în domeniul rutier, unele dintre acestea fiind recunoscute ca originale prin acordarea unui număr însemnat de brevete de invenție și certificate de inovator.
Datorită activității profesorale, științifice și de cercetare, a fost numit într-o serie de comisii de specialitate din țară și străinătate. A fost membru al Asociației Mondiale de Drumuri (AIPCR/PIARC), a reprezentat țara în cadrul delegațiilor naționale și ca raportor național la o serie de congrese mondiale de drumuri, iar în anul 1999 a fost ales membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România. De asemenea, în îndelungata și bogata sa activitate, a fost distins cu o serie de diplome, premii și medalii.
Personalitatea profesorului Laurențiu NICOARĂ, care a influențat decisiv evoluția drumurilor din România, derivă nu numai din aptitudinile sale de inginer, cercetător și dascăl, ci și din calitățile sale umane. Profesorul a impresionat pe toți cei care l-au cunoscut prin cinste și corectitudine, prin logica raționamentelor și argumentelor sale, prin disciplina în gândire, prin capacitatea și puterea de muncă, prin meticulozitatea și rigoarea cu care își pregătea și susținea prelegerile și cursurile, prin răbdarea, calmul și înțelegerea cu care i-a înconjurat pe cei din apropierea sa.
Toate aceste calități i-au atras aprecierea, stima și dragostea tuturor colaboratorilor, colegilor și studenților, conferindu-i o incontestabilă autoritate morală asupra tuturor.
Se stinge din viață în luna noiembrie a anului 2000.
