Născut
la 01.01.1921 în comuna Bungard, județul Sibiu, România, absolvent
al Facultății de Electromecanică (1946) a Politehnicii din
Timișoara. În 1947
devine cadru didactic (asistent) la Facultatea absolvită.
In 1963 obține titlul de doctor inginer în specialitatea „mașini
electrice”. In 1964 obține titlul de profesor precum și dreptul
de conducere de doctoranzi. Funcționează ca profesor activ pana în
1993 când devine profesor consultant. In 1991 devine membru al
Academiei Române. Din 1953 pana în 1968 a fost decan al Facultății
de Electrotehnică iar intre anii 1981-1984 a fost prorector al
politehnicii din Timișoara. Timp de 35 de ani a condus Catedra de
mașini electrice. Activitatea profesională a fost orientată înspre
domeniul electrotehnic, teorie, calcul și încercări. A studiat
contactul alunecător metalo-lichid și l-a utilizat la realizarea
convertoarelor electrice. S-a ocupat cu reglarea fină sub sarcină a
transformatoarelor electrice utilizând metoda divizării fluxului
magnetic fascicular, cu teoria convertizorului electric
tri-monofazat, cu pierderile în miezul feromagnetic al mașinilor
electrice, cu efectul pelicular din înfășurările mașinilor
electrice, cu teoria celor 2 axe a mașinilor electrice extrapolată
la mașini cu un număr oarecare de faze, simetrice și nesimetrice,
repartizate sinusoidal sau zonal, cu proiectarea optimală a
mașinilor electrice de inducție, cu teoria barelor Roebel utilizate
la mașinile electrice de mare putere, cu mașinile electrice liniare
și cu probleme de criogenie în scopul aplicării lor la mașini
electrice. A realizat un laborator de mașini electrice, a condus
proiectarea mașinilor unui grup Ward-Leonard de 50kW, a calculat și
condus execuția unui convertizor de inducție tri-monofazat, a unui
autotransformator reglabil sub sarcină de 250kW, a unei acționări
directe a boghiului de tramvai cu motor de inducție. A publicat 8
carti, 110 articole și are 5 brevete de invenție. A obținut de 2
ori premiul I al Ministerului Educației și Învățământului, 5
medalii (1 de aur) la saloane internaționale de invenții (Geneva,
Bruxelles, Budapesta, București).Este membru al Academiei francofone
a inginerilor, membru al Academiei de Științe Tehnice din România,
membru al Academiei Oamenilor de Știință și doctor Honoris Causa
a patru Universități (Cluj-Napoca, Craiova, Timișoara, Baia Mare).
Dl. Acad. TOMA DORDEA împlinește 90 de ani pe 1 ianuarie 2011; Multă sănătate în continuare, alături de cei dragi!
O vârstă atât de frumoasă este prilej de meditație pentru contemporani. Și pentru că o prezentare comprehensivă a realizărilor științifice și didactice după o viață exemplară este o misiune imposibilă ne vom referi în continuare la câteva repere din viața sa care ne-au marcat:
♦ Profesorul a fost și este un om bun. Beethoven spunea, după o creație originală monumentală, că nu creativitatea, ci bunătatea este prima virtute umană. Să fii bun ”o viață de om” așa cum a fost Dl Profesor, în vremuri de toate felurile, mi se pare extraordinar, de urmat.
♦ Și anul acesta, D-lui a avut un articol (cu parte experimentală) la conferința bianuală internațională OPTIM 2010 cu statut IEEExplore și ISI, despre ” bara Robel”, cheia performanțelor ridicate la mașinile electrice mari, de care D-l Profesor s-a ocupat toată viața și a cărui expertiză în hidrogeneratoarele din România este unică, și, mă tem, intransmisibilă.
♦ De 3 decenii Profesorul lucrează la un program UPT de proiectare optimală a mașinilor electrice cu numeroase contribuții și aplicații în industria românească; încă de la început a fost luat drept criteriu, nu costul inițial al mașinii, ci cel global (cu capitalizarea pierderilor), care azi a devenit standard pe toate meridianele.
♦ D-l Profesor este un om profund cinstit și îmi vin în minte numeroase pilde în acest sens; D-lui știa de la Platon (Banchetul), dar avea și în sânge, ideea ca cinstea se merită pe termen lung; oamenii inteligenți își permit să fie cinstiți și în același timp să producă rezultate mari.
♦ De la Socrate, cred, a aflat Dl. Profesor despre ”lucrurile fără de care poate trăi”, ducând stoic o viață civilizată dar modestă, însuflețită de idealuri și nu de interese; s-ar putea ca stoicismul să devină filozofia ”salvatoare” de viață a elitei creatoare în secolul 21.
♦ Profesorul Toma Dordea este exigent, dar dădea examene cu studenții – aplicații mai ales, pentru formarea competențelor – de câte ori era nevoie, pentru a nu coborî pragul exigenței sub limita rezonabilă; nu știu student care s-a supărat pe dânsul indiferent de rezultatul la examen.
♦ Unul din oamenii care l-au impresionat profund a fost Goethe cu al său Faust, care în prima parte îl reprezintă ca ”ultim fiu al naturii”, iar în a doua nu se mai recunoaște (atât e de modernă), cum mărturisește chiar autorul într-o scrisoare celebră. Îi admiră pe matematicienii, pe fizicienii, pe chimiștii, inginerii, scriitorii, artiștii care ne-au lăsat gânduri și sentimente adânci și ziditoare, în contra sentimentului tragic al vieții.
♦ Mi-l aduc aminte pe Dl Profesor emoționat și fericit ca un student la ultima vizită Profesorului său ilustru, Acad. Remus Răduleț la Politehnică.
♦ Profesorul a considerat Politehnica a doua sa familie; nu de mult într-o zi aniversară a unui coleg mi-a lăsat următoarea sarcină: ”nu lăsați să cadă prea jos Politehnica”: avem de lucru!
♦ Dacă adăugăm bogata viață de familie, trăită ca soț, părinte și bunic, împreună cu cea profesională (populată de numeroase patente, articole și cărți de specialitate), avem portretul unui ”om între oameni” cu o viață împlinită.
Mă opresc aici cu aceste gânduri bune la această aniversare extraordinară.
Mă bucur (e reazem) să știu că sunteți printre noi D-le Profesor,
Un fost student, Ion Boldea
